Utopia!

Cert este că ignoranţa dă semne de oboseală. Aparent, oamenii dau dovadă de spirit de autoconservare, în schimb interesul pentru problemele publice este în creştere, având în vedere implicaţiile sociale ale deciziilor politice. Aş fi pus în discuţie situaţii premergătoare unei anumite  stări de normalitate, însă ce este normalitatea? Nu cumva, şi atunci când, având impresia că mă detaşez, în cunoaştere, spre adevăr, străpung rafale de rea-voinţă, de fapt mă afund în necunoaştere? Iată cum, multe supoziţii se adeveresc, în timp ce multe adevăruri se rarefiază şi tot ceea ce pare pragmatism este de fapt ceea ce ne temem să fie: pierdere de vreme. De altfel, chiar dacă simţim adierea rău-mirositoare, nu vrem să recunoaştem, pentru că, aproape tot ce am clădit în viaţă, are la bază mândria personală şi nu altruismul. Într-o lume pragmatică, dar ,,aparent” morală, eu aş fi definit normalitatea astfel: bun-simţ, decenţă, meritocraţie, diversitate, toleranţă, etică, transparenţă. Într-o lume profund morală normalitatea este: smerenie, regret, conştiinţă morală, altruism, iertare. Din păcate lumea în care trăim are câte ceva din amândouă utopiile, dar niciodată pe vreuna dintre ele în totalitate. În acest sens nici lumea, nici viaţa nu sunt scopuri în sine, ci mijloace. Pentru aceasta voi încerca să confer oarece sens scrierii de aici.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: